Cînd
fulgi continuã sã cadã
în mintea plinã de
condens,
arunc cu gînduri fãrã sens
şi cu secunde fãrã sfãdã
pe cimpurile de zãpadã
de-un alb intens!
Si urãsc timpul fãrã rost
şi-l critic neîncetat,
dar tot aşa necugetat
îl
pierd şi al sãu cost
mã pedepseşte imediat
ca pe un prost!
De-atît cernut fãrã oprire
cu pişcãturi tandre de ger
şi pieptãnat gheaţã cu
fier
am uitat de-a mea iubire
şi asta
nu-mi stãtea în fire
sau asa sper!
Troienit în remuscare
adun ore de risipã
şi pun
clipa dupã clipã
inloc sã arunc cu sare
peste timpul mort, cel care
ma disipã!
Mãrii
i-aş sãruta nisipul
dar frigul mi l-a ingheţat
şi pradã lui cînd
m-am lasat
am uitat sã îţi
sorb chipul
am încetat sã-ţi
alint trupul
nedezmierdat!
