Cu fiecare pas care îl fac spre tine, roşiatică zînă, mă pierd...
Astenic, uit versul dulce ce ţi l-am scris şi glasul mi-e stins!
Repezit şi stîngaci, caut cuvintele cu care am vrut sa te dezmierd...
Mintea îndărătnic îmi refuză dorinţa lăsîndu-mă învins,
Însă privrea-mi te soarbe adînc ca de fiecare dată fără ca
Nici un dram sa fie irosit căci pînă la următoarea întîlnire
Eşti culoarea care predomină în întreaga mea fire!
No comments:
Post a Comment