Dacă ploaia ar șterge toate câte mi s-au întâmplat
Atunci fruntea mi-ar surâde netedă și liniștită!
Nedumerit, arunc cu versuri în neant neinspirat,
Incit timpul să-mi reteze cutezanța nesăbuită...
E îndrăzneață ora ceasului pierdut de seară!
Lăsat uitat în ea e gândul ce-o sa mai apară!
Stingher se întinde glasul prin clipe neauzite...
Încet își fac de lucru stele prea fâstâcite!
Un respectabil nor fumează tacit din inspirație
La tejgheaua părăsită a galaxiei fără lapte...
Timpul pare a fi prielnic pentru o conspirație,
În pete de întuneric se frâng ultimele șoapte...
Mustind de nerăbdare, privind ascuns din minte
Ultimul gând soarta-i pecetluită-și simte...
Luna era la locul ei la fel ca înainte...
Gust încă neputincios tot amarul crudei tale tăceri,
Înrobită îmi este vocea și nu mă lasă să rostesc
Numele tău, iubito! Tu, prințesa ce mi-o doresc,
Departe ești ascunsă în tristețea acestei seri!
No comments:
Post a Comment