Tuesday 31 January 2017

Ochiul vindecat...

Ce fain e gustul de cerneală așternută-n-albă coală de hârtie ce-am pus-o azi iarăși  la treabă!
Cum mă mistuia dorul să ronțăi noi cuvinte-n gură și să-i dau ochiului să fugă fără văl negru ca de babă!
Cât îi lipsea mintii să se-încurce în rime strâmbe, plafonate din care nu pricepea vreo boabă!
Când mai avea inima să simtă, străpunsă de ace de seringă, întreaga filozofie brută a sângelui ce-avea să-l soarbă!

și fain e gustul tău, cerneală, când visu-ți alb ți-l iau cu ochiul, ce-acum se pare-i vindecat!
și ronțăită îți e coala de cuvinte cu văl negru ca de babă care așternutul alb cu gura ți l-au stricat!
și-n ace strâmbe de seringă, plafonate inimi ne pricepând vreo boabă în sânge s-au înecat!
și mintea filozofic ți-o străpunge ochiul ce soarbe rime întregi fără să simtă că s-a săturat! 

Friday 9 September 2016

Monday 15 September 2014