Monday 13 February 2012

Mobilizator



Cînd fulgi continuã sã cadã
 în mintea plinã de condens,
 arunc cu gînduri fãrã sens
 şi cu secunde fãrã sfãdã
 pe cimpurile de zãpadã
 de-un alb intens!

Si urãsc timpul fãrã rost
 şi-l critic neîncetat,
 dar tot aşa necugetat
 îl pierd şi al sãu cost
 mã pedepseşte imediat
 ca pe un prost!

De-atît cernut fãrã oprire
cu pişcãturi tandre de ger
şi pieptãnat gheaţã cu fier
am uitat de-a mea iubire
şi asta nu-mi stãtea în fire
sau asa sper!

Troienit în remuscare 
adun ore de risipã
şi pun clipa dupã clipã
inloc sã arunc cu sare
peste timpul mort, cel care
ma disipã!

Mãrii i-aş sãruta nisipul
dar frigul mi l-a ingheţat
şi pradã lui cînd m-am lasat
am uitat sã îţi sorb chipul
am încetat sã-ţi alint trupul
nedezmierdat!  

1 comment:

anda said...

Timpi morti au trecut si vor mai trece. Peste ei se va asterne uitarea... Sper sa nu fie cea de sine.Esti foarte muzical in poezia asta...remuscarea iti face bine! Te iubesc si cand ma uiti , te iubesc ... Din adancurile gandului si a sufletului, din uitarea constienta si inconstienta voi continua sa te iubesc...