Prin aburi de vin rosu la timp pierdut de seara
Radeau visuri desarte cu pofta de mancare...
In ale noptii lauri as vrea sa uit destinul
Nu pentru mult timp insa caci somnul ma doboara...
Arunc in aer ganduri si sorb incet paharul
Bruschez in valuri vantul, blestemele si harul
Urzit de vrajitoare sa-mi spulbere amarul...
Rapun chiar si norocul caci mare-mi este zarul
In linistea in care incet imi sorb paharul ...
Din aburi se nasc versuri ce par nedeslusite!
E limpede doar soarta vinurilor mestesugite!
Vremuri se nasc obscure dar vinul le alina
In ploile ce canta tot timpul in surdina
Nesansa unei vieti traite fara vina ...
Rosietic, astfel, aburi calm se desfasoara
Oglindind secretele ascunse-ntre pahare...
Si-n aburii sai rosii tainic se-ascunde vinul,
Unicul prieten la ceas pierdut de seara...
3 comments:
iar ai baut?
the others...
Daaaaaaaaaaaaaaaaa...traiasca poetul Dandi. Esteee....voi reveni cu un comentariu literar.
Hic, da` ce-ai cu mine domnu` agent!
Comentariu literar
Prin aburi de vin rosu este o poezie care se inscrie in curentul poetic al secolului XXL, pardon, XXI manifestat de o puternica orientare pestico-erotica (pestico de la pesteri cu… pesti si erotica de la Eros sau nu E ros, in cazul nostru fiind).
Titlul creatiei poetice vine de la o intamplare petrecuta in viata lui Daniel Dimitriu care fiind odata chemat la o partida de fotbal desfasurata, intr-adevar pe niste aburi si ceata: Dane vii la fotbal?, el, a raspuns Vin rosu!. Si de aici si titlul poeziei pe care o comentam noi astazi.
Prin aburi de vin rosu la timp pierdut de seara / Radeau visuri desarte cu pofta de mancare.../ In ale noptii lauri as vrea sa uit destinul / Nu pentru mult timp insa caci somnul ma doboara... Miezul ce se desprinde (greu e adevarat) in aceasta prima strofa de coaja poeziei poetului este reflectat de faptul ca visurile desarte radeau (probabil de pe marginea terenului). Ce este cel mai frapant aici este ca visurile nu radeau singure ci cu pofta de mancare astfel incat poetul este inclinat sa nu mai apere poarta in care era portar pentru cateva goluri si sa se gandeasca la visare si mancare intr-asa un hal ca doreste sa-si uite destinul, dar nu pentru mult timp caci somnul il va dobora.
Arunc in aer ganduri si sorb incet paharul
/Bruschez in valuri vantul, blestemele si harul/Urzit de vrajitoare sa-mi spulbere amarul.../Rapun chiar si norocul caci mare-mi este zarul/In linistea in care incet imi sorb paharul ...
Trezit totusi din somn de gandurile aruncate in aer cu propria mana demiurgica (Adevaru-i ca nimeni nu poate dormi cand sunt artificii si explozii in oras) el, bruscheaza stimati cititori, pentru ca nu stie alceva mai bun sa faca la fotbal decat sa bruscheze. Si incepe, cu vantul (nu ala de la Realitatea), blestemele si termina cu harul pe care le trimite in “Valurile mamelor si tatilor lor….la muncaaaaaaaa enoriasilor ( nu asta din urma era de la Balanta lui Pintilie), urzit de vrajitoare (mai joaca Bogdan Vrăjitoarea?...nu s-a pensionat?) ca sa-i spulbere lui amaru` ( de parca noi n-am avea amar)
Apoi nu stiu ce-a avut cu saracul ala de noroc ca l-a rapus, mititelu ……(Na, acu` sa joace cu zaru` ala la loto), si far` sa se gandeasca sa dea o sorbitura si la colegi isi soarbe incet paharul (eu l-am vazut band cu sticla).
Din aburi se nasc versuri ce par nedeslusite!/E limpede doar soarta vinurilor mestesugite! De atata baut, apare si betia versificata, mult cunoscuta prin executia tehnica a lui Costel Pagubosu`: Da`ce-ai cu mine domnu` agent?/Ca doar cu mine esti mai vigilent.
Aici actiunea poetica ia o intorsatura asteptata data fiind situatia alcoolica avansata in acel moment dar si accentuate de Dimitriu Daniel (si, sa mor dac-am vazut cand a baut atat in timpul meciului) Aici vinul capata conotatii expresioniste, pentru poet devenind limpede soarta celor mestesugite, fapt situate in discordanta cu realitatea de pe teren. Pe scurt: era tulburel, aaa…tulbure. Aburii, printr-un artificiu calm se desfasoara oglindind secrete ascunse-ntre pahare fapt care atesta gradul mare de ebrietate in care poetul se scalda in acel moment, realitatea fiind ca dupa cateva pahare nimeni nu mai are nici un secret cu bautura. Apoi dracu` de vin se ascunde in aburi rosii, (mare pisicher)[se pronunta cu si peltic]…am inchis paranteza in mod tainic…(adica noi suntem mai prosti nu ne prindem).
In incheiere poetul realizeaza un act reflectie monumentala gasind vinul ca “Unicul prieten la ceas pierdut de seara... “(…bine ca esti tu destept! Ca parca noi n-am mai baut si n-am mai citit din Papapi…Papiti….Patapievici)…hic, Hai la lupta cea mare/Strop cu strop sa ne unim…..ihhhhhhhhhaaaaaaaaaaaaa
P.S. Nu incercati sa cititi poezia acasa!
Post a Comment